Lumea care tace
July 18, 2006 , 9:31 am
A inceput sa ma scoata din sarite lipsa de personalitate. Vad tot mai multa lume complacuta intr`un fel de 1984, intr`o uniformizare si o lipsa de valoare personala, ceva de speriat. Si cea mai grava mi se pare tacerea. Aparenta incuvintare tacita, data din frustrarea de neinteles pentru mine, de a`si spune un punct de vedere. Si chiar daca se intampla sa nu`si spuna parerea numai pentru sine, il spune intr`un cerc atat de restrans incat ii da valoare de barfa. Stiu ca e mai usor sa vorbesti singur ca re?oul in fa?a televizorului, sa vorbesti cu plantele pe care le ai in casa sau pur si simplu sa faci pe jurnalistul moralizator pe o foaie a carei destinatie inainte de a fi populata cu litere a fost deja stabilita; cosul de gunoi. Si totusi, de ce tot mai multa lume este atat de complesita de ideea lipsei proprii valori ? Mi se pare o dovada de involutie, de decadenta. Adica suntem oi, ce conteaza ce zic eu ? Si poate sa zica bine, poate sa zica rau, poate sa zica oricum, dar din chintesenta de ideei, de puncte de vedere, de opinii si personalitati bine definite poate aparea ceva pozitiv. Cam asta ar trebui sa ne deosebeasca de turma nu ? Sistemul de valori, ratiunea, caracterul, personalitatea, fecunidatea si mai ales increderea mentala si puterea de a spune.
/later
Cam asa e lumea asta care tace…
Scris de admin in Stări | Comenteaza! (0)