Fiecare cu nostalgia lui
June 9, 2006 , 12:48 pm
De pe mail…
Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor
care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.
Nascuti la inceputul anilor 80,sf anilor 70 vedem acum in anul
2006 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai
scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam
ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50
de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici
despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie
si la politica mai mult decat cred batranii, care
bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”.
Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel,
Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea,
Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii,
ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”,
ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar
primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember
Mario?) si primii care am vazut desene animate color.Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci
de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau
Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu
pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe
blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere
si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea
groaznic de nepotrivite cromatic.Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in
engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY
BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin
Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte
ori nu avea inca televizor.
Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era
ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce
naiba s`a certat Mila cu Shiro.Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau
pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne
consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele
bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in
cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu
mergem la scoala..
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ
Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take
That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii
de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia
pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii
din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen,
cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe
ei daca ii intrebi, “muzica a inceput cu Backstreet
Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”
Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou
niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de
la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe e`uri,
iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc
fara teama de virusi.
Noi am injurat arbitrul care ne`a furat la meciul cu
Danemarca, si poate ca tot noi i`am trimis 10000 de
mailuri de “dulce”.
Noi nu ne dadeam bip`uri, ne fluieram sa iesim afara,
noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim
actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation
ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne
plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam
pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau
Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau
Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe
gura! pe cine “iubeam”.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut (sau li s`a
cerut)prietenia”, care inca roseam la cuvantul “SEX”,
care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa
cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa
si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat
mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi
acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de
el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si
cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special
sa nu fie desfacut de copii, nu ne`am spalat pe maini
dupa ce ne`am jucat cu toti cainii si toate pisicile
din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am
tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut
cont de cate lipide si glucide mancam.
Noi am auzit cum s`a tras la Revolutie, noi am fost
martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au
auzit`o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem
minte emisiunea “Feriti`va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de
first-timers…
Daca esti de`al nostru… Felicitari!
Scris de admin in Stări | (6) Comentarii
Si citind acest articol nu pot sa ma intreb,sau sa tac,intrebandu-ma daca,noi generatia asta nu suntem de fapt singura generatie de sacrificiu.
Caci la fel de bine cum fiecare generatie isi are varfurile ei de lance ,tot asa fiecare generatie isi ascunde cum poate erorile.
NOI ,fiecare din NOI,suntem prima generatie,care isi ASUMA erorile.Fie si intr-o stare de spirit ,fie si refulandu-ne…
Simt,PRIETENE,nostalgia unei copilarii,pe care numai omul matur o gaseste,izvorand undeva linistit langa tampla…..copilarie pe care generatiile anterioare n-au pregetat sa o pregateasca si s-o astepte,copilarie insa care spre ghinionul lor,ne-a revenit noua.
Si ma intreb,ducandu-mi mana la inima,ca si cum m-as intreba daca e inca acolo,ma intreb daca nu cumva,noi,Rasfatatii Tranzitiei si Romaniei de azi nu platim inca de pe acum tribut greselilor altora,greseli pe care timpul ,sau orice alta forma de existenta nu le sterge.Pentru ca ei n-au invatzat nicicand SA-SI ASUME.
Comment by Andrei-Razvan Marinescu — June 9, 2006 @ 1:04 pm
n pot decat sa ma inclin cu inalta admiratie catre autorul acestui text.Ii multumesc pt o minte atat de bine ordonata in ‘sertare’ cu etichete ce dau nume fiecarui domeniu evocat de el.Ii multumesc pt ca ,citindu-i gandurile,dupa amiaza mea -altfel banala-s-a transformat,chiar si pt cateva clipe,intr-un timp al amintirilor din cele mai placute.Ii multumesc pt ca ma incearca o emotie deosebita la scrierea acestor randuri si pt ca textul sau m-a facut sa privesc inapoi cu nostalgie,mare bucurie.Intr-adevar o viata minunata e una ce poate starni asemenea retrairi!!!
Comment by baruch — June 9, 2006 @ 4:13 pm
M-am tot gandit daca sa raspund sau nu, insa merita “efortul”.
sau pe calea ferata dupa soparle, sa le ducem la scoala si sa le dam drumul in clasa, spre disperarea profesorilor si groaza scaderii notei la purtare.Si-am iesit in strada la Revolutie, nu ca pricepeam mare lucru insa eram avizi de schimbare (mi-au murit 2 prieteni din copilarie, atunci).
“Chestiile” din copilarie au fost si raman cele mai tari. 
Copilaria e frumoasa prin prisma aducerilor aminte, nu prin ce ne-au cumparat mama si tata (dupa posibilitati) ci prin efortul propriu de-a te bucura de viata.Iar copiii stiu sa se bucure chiar si de-o pietricica, daca ii incanta pt o clipa.
Generatie de sacrificiu, hmmm… fiecare generatie simte ca li se fura ceva, ca cei dinainte n-au facut destul pt cei ce-au sa vina, dar toti suntem unde suntem datorita antemergatorilor.Si fiecare generatie se regaseste intr-un anumit context, dar vremurile nu stau locului, schimbarea e caracteristica noastra generala.
Voi erati tari cind aveati blugi de firma, eu am fost tare cind am strins toti banii de buzunar timp de 3 ani in liceu ca sa-mi iau o pereche de blugi,deh… vremuri si vremuri. Voi nu aruncati bomboanele scapate pe pat, noi trebuia sa fim copii de sefi de partid ca sa mancam ciocolata.Voi v-ati enervat ca nu aveati titrari la desene, noi aveam “mihaela”, 10 minute de desene pe zi, si fericirea din timpul albumului duminical, alte 10 minute de woody woodpecker.Am invatat sarba ca sa vedem filme si videoclipuri.N-aveam pusti de apa, dar aveam carbid de la constructiile din jur si ne faceam “bombe” si umblam dupa balti sa le explodam
Copilaria, adolescenta, niciuna scutita de probleme si griji, doar ca erau mici pe atunci, insa ce mari ni se pareau, nu?
Lumea nu incepe si nu se sfarseste cu noi, chiar daca muzica pe care o preferam noi vi se pare desueta, chiar daca parem prea batrini pt net, altii si mai batrini au inventat calculatorul, voi “butonati” pt ca altii au stiut sa viseze.
Nu va mai plingeti ca cei dinainte nu-si asuma raspunderea, laudati-va cu ce sunteti in stare sa realizati, mersul inainte tine de imaginatie, indrazneala si consecventa, asta aduce schimbarea nu plinstele gen “altii nu-si asuma raspunderea, nu mi se da cit am nevoie”, gasiti o modalitate sa porniti o schimbare daca va e necesara, nu e dator nimeni sa ne dea.
Am pornit de la un eseu despre copilaria unei generatii si-am ajuns sa comentez plinsetele unui nemultumit.Normalitatea e ca cei batrini sa se plinga de cit de neserioasa e tanara generatie, asta garanteaza succesul unei generatii.
Asa reusite sau nereusite generatii cum parem, copiaria a fost si va ramane mirifica in gandul si sufletul nostru, asa ca datorez un strop de recunostinta celui care a scris articolul ca m-a facut s-o retraiesc, oricite realizari de orice natura ai la maturitate, faptul ca ti-a iesit o “chestie” banala in copilarie, dar la care ai “muncit”, nu sufera comparatie
o “batrana” de 40 de ani
Comment by diana — June 9, 2006 @ 5:14 pm
Nu datorez nimic celor de dinaintea mea,faptul ca sunt e poate un pur accident,sau poate un eseu despre orbire.Dincolo de a o numi dorinta,nu datorez nimic generatiei de dinaintea mea si nu voi crede asta niciodata.Faptul ca “sunt” mi-l datorez mie insumi.A se intelege si a se citi dincolo de ghilimele.Etic vorbind nu simt datoria de a judeca si nici de a fi judecat.Si daca raspunsul meu a starnit reactii,asta nu poate decat sa ma bucure…..Normalitatea e, daca ar fi sa-i credem pe greci,ca cei batrani sa lase fraiele cetatii…. Si in momentul in care cei batrani ajung sa se planga,sa n-o numim normalitate ,ci lamentatie.Sau de vina e varsta…..Si inca ceva …succesul unei generatii nu are nimic in comun cu nemultumirile generatiilor precedente.Succesul unei generatii se masoara in ceea ce va face concret pentru EA si pentru lumea din jur.Din pacate generatiilor precedente nu le ramane decat sa asiste…Si asta e in firea lucrurilor…Sa credem!
Comment by Andrei-Razvan Marinescu — June 10, 2006 @ 12:38 am
Sunt niste ganduri de aduceri aminte. Sunt niste ganduri din care unii ar trebui s ainvete ceva, nu sunt lamentari, e doar o realitate care nu trebuie neglijata si nici uitata.Nu a pomenit nimeni de nemultumiri …O generatie se naste si continua ce au inceput generatiile precedente fara a uita o parte din istorie.Iar articolul era doar o mica aducere aminte.
Andrei, faptul ca “esti” se datopreaza si celor dinaintea ta, cum te mentii in societate se datoreaza tie.
Si eu am avut colegi si prieteni care au murit la o Revolutie de plastilina…poate nu trebuiau sa moara…au murit fara sa vada o tara straina sau fara sa guste o ciocolata elvetiana.
Sunt din generatia “X”….Acum, o parte din ce vedeam pe ascuns in reviste sau pe casete video pot vedea acum in realitate. O parte din vis mi l-am realizat, las cealalta parte sa il realizeze cei de acum sau urmatorii, de voi fi sau nu…
Comment by Adrian — June 10, 2006 @ 10:24 pm
Andrei permite-mi sa te contrazic!Tot ce esti tu si ce ai devenit de-a lungul timpului se datoreaza si generatiilor dinaintea ta. Pentru ca ei sunt cei care au creeat lucruri pe care tu le folosesti si nu ai idee cum se fac ei sunt cei care au creat reguli intr-o societate care ajunsese sa fie in haos, eu sunt cei care ti-au spus nu pune mana acolo, ca arde si tu nu te-ai ars.Nu putem exista fara un trecut…viitorul nu exista fara trecut.Nu avem nici un drept sa ne plangem de ce au facut generatiile anterioare, sau ce nu au facut sau ce puteau face mai bine, atata vreme cat noi ramanem niste “anonimi” atata vreme cat noi, ipocritii de noi ne folosim de toata munca lor, si apoi ii renegam. Ar trebui sa ne plecam capul si sa cugetam la ce putem face noi ca generatiile viitoare sa nu se planga de noi asa cum noi am facut-o de altii.
In alta ordine de idei, copilaria mea a fost asa cum diana apunea, in cautare de balti, carbidul in mana, cu jocurile inocente de atunci, far roboti spatiali, fara lupte intergalctice…dar…alea erau alte vremuri
Comment by KItty — July 7, 2006 @ 1:50 pm