Aproape liniste…
May 6, 2006 , 4:43 am
“- Uite, mergem intr`o carciuma de rock unde e muzica la maxim, si poti sa tipi cat vrei. Este si asta o forma de terapie, urlii, te descarci. Terapie prin urlet.
- Howl ?! “
Nici sa urlu nu pot; probabil is prea obosit ca sa urlu sau constient ca nu`i de folos. Nu stiu. Acum ma simt ca o aurora boreala, asa cum materia este expulzata de soare si atrasa de campul magnetic al pamantului, asa parca`mi trec prin tample si`mi ajung in oase, prea multe ganduri si trairi. E ca un echilibru dureros ce parca trebuie pastrat. Is foarte curios cand si daca o sa le pot intelege, ce o sa iasa, daca o sa iasa. E ca si cum ai silabisi incet, incet doar pentru tine si totusi continua s? se aude puternic, de nu`ti mai dai seama care a fost soapta si care ecoul. O reverie reala, atata timp cat o crezi, o simti si o d?inui. Ma uit ca se intampla tot mai rar sa mai fie Primavara, din ce in ce mai rar. Totusi, cat ar fi de acida ploaia, macar ultimul strop este acea lacrima primordiala, acea seva a vietii din care suntem alcaturiti, mai mult de trei sferturi . Înghe??m iarna pentru a rena?te prim?vara doar ca s? cre?tem vara ?i s? coacem toamna.
E aproape liniste, ploaia se aude ca un clavir vechi si melancolic…
Scris de admin in Stări | Comenteaza! (0)